Criticind copilul ii furam Energia ?
(critica e o deflatie', o deposedare sau un furt energetic;
nu doar la copil,...... insa lui ii sparge inima in cioburi
exagerez?!!....armasar din tintar?!....
ar fi bine ca eu sa fac armasar si ..dv sa va abtineti
spunindu-va in sinea dv cind va muscati limba sa nu iasa critica :
aoleu, iar sint vampir..imi atac copilul)
Spune atunci solutia, cum sa fac daca zici ca-s vampir cind critic...banuiesc ca veti mormai
Ok,..o sa enunt solutia printr-un exemplu concret-
un ado lescent replica sefului intr-un film urmatoarele:
"munca aceasta imi da(ofera) multa incredere, pt ca dv boss imi apreciati eforturile"
(aici sint imbinate citeva principii adleriene de crestere a copiilor-
miscarea -mersul inainte cit de lent si nu blocajul, renuntarea,abandonarea,bucuria ajunsului la capat, satisfactia lucrului tau terminat n-o poti cumpara oriciti bani ai avea
1.incurajare a efortului,straduintei muncii si nu a rezultatelor finale,note etc
2 evidentiere a tot ce face bun chiar si intr-o prostie',
minimizare a greselilor,
efectuarea (demostratie practica) de catre parinte a algoritmului corect de (gindire apoi) executare a chestiei in cauza, pe pasi succesiunea lor exacta (reteta exacta-sintaxa cum ii spune A. Robbins) ,
evitarea cicalirii ( nu prindeti muste zice Adler sau Dreikurs nu mai stiu care)
nu laudati ci intariti ,subliniati (persistenta in sarcina,munca si finalizarea)starea de bine resimtita
cind ii iese ceva urmare a incercarii si mersului inainte fara abandon in ciuda piedicilor)..
(vad ca m-am intins mai mult decit subiectul initial-
la asta cu lauda (locus control extern prin care te simti depasit in viata, ex te-apuci si-i lauzi inteligenta, frumusetea,notele, cit de atletic este -
vestea proasta e ca toate cele laudate, el nu le poate controla
pt ca intotdeauna o sa fie unu mai destept,frumos etc..( ca sa nu inceapa sa minta sa fure, sa se eschiveze, sa puna pe altii in locul lui adica manipuleze, etc sa faca timpenii in scopul de a se capata cu drogul laudei ca edrog)
ce-ti ramine de facut ca sa-ti imputernicesti copilul forever (resilient children)...
constant (ca picatura chinezeasca) ii intaresti, incastrezi ideea de
staruinta, efort personal si intrecerea cu sine nu cu altii (asta-i va sta in control ,
asta-i va dicta vocea interna si nu critica auzita de la tine gugumanule, nepriceputule) /
doar asa, ii faci tu parinte cadou esential in viata ( in loc de tableta eventual)
locusul control intern adica ce ii sta in putere:
sa se straduiasca sa fie mai bun decit el cel de ieri si nu mai bun decit a odraslei vreunui universitar sau ..mai stiu io ce campion la memorat din lume) competitia cu sine nu cu altii (colaborare cu altii)
ma refer)
Analiza:
imi apreciati eforturile (vs le ignorati sau le negati) ..adica se da feedback ..pozitiv
(atentie la distinctie:
efort si nu rezultat perfect (progresul nu perfectiunea .."incurajeaza greselile ca parte importanta pt PROGRES nu perfectiunea ca parte integranta pt colaps esec impotenta"..stiti ca perfectionismul e boala
ca sa existe rezultatele nemaipomenite e indispensabil efortul continuu in ciuda opririlor,barierelor,caderilor
-ca sa faci efort tb sa ai energie ,sa-ti spui (auto_incurajezi) hai continuua nu te opri, mergi inainte ,
e doar o groapa, ridica-te si fa pasul urmator plus ca
groapa (bariera) nu e esec e intructiune : asa nu
Daca fara instructiuni insusite nu indraznim sa bagam in priza niciun aparatel cumparat, cit de adulti vero sintem,.. cit bun simt avem cerindu-i copilului sa faca un ceva bine fara sa fi citit instructiunile gen:
Interzis a se.., De evitat, Pericol de..
Necazul e ca odata cu viata,cu sarcinile copilului nu-i vin atasate si instructiunile,
el le dobindeste facind erori, gresind -
D'aia tb intiparit in creierasul copilului ca
greselile sint lectii ,instructiuni (unicele cai de dobindire a know howlui)si
Evitati agresiunile psihice exprimate prin etichete-insulte gen: tantalaule sau mai rau ..(greselile nu-s defecte personale)
-e vizata problema (fapta) nu persoana (faptuitorul) ,
(energia limitata de fel se canalizeaza constructiv in: 6 palarii ginditoare, incercati brainstorming gen: hai sa vedem ce alternative ar fi ,care oare ar fi viabile (functiona), aplicabile, mai eficiente)(intilnirile de familie saptaminale sint mana cereasca)
se cauta solutii nu tap ispasitor,vinovati, nu inferiorizare,sa-l cobori la rang de paduche, un nimic pe care-l strivesti virulent cu virful pantofului)
da(ofera) multa incredere(curaj) (vs descurajati , micsorati puterea,energia)
Ce e auto-incurajatul de fapt?
vocea interna generatoare (generator) de directie si forta, putere,energie
curaj (curaggio,courage) provine din cuore (coeur,core)- inima si inseamna a pune inima la loc -
deci a fost deplasata din locul ei si prin incurajare o relocam
-e tot aia cu inima sparta in cioburi- incercam sa le tinem intr-un loc cirpindu-le, lipindu-le
- ideal ar fi cit mai mici si mai putine cioburi ale inimii deci treceti la muscat limba, inghitit vorbele adica autocontrol
-primele dati e e mai greu (e necesar un timp) apoi devine obicei nou inlocuindu-l pe cel vechi cu critica)
(A nail is driven out by another nail. Habit is overcome by habit.-Latin proverb)
Explicatie
Copii se nasc cu creierul ca o tabla goala.
Tabla se umple incet, incet cu vorbele, actiunile,tonusul,energia etc -atmosfera ambientul din jur, in care creste.
(Tabla plina se numeste paradigma personala exprimata antai prin vocea interna a individului)
Prin urmare..
cum ne procopsim cu vocea asta interna pe care o auzim in cap toata viata noastra implinita sau dimpotriva mizerabila?
Tot ce auzim (voce) in exterior, repetat- internalizam si... devine vocea noastra interna
Daca ai noroc de vreun parinte tip"controlor" sau
cu tip de personalitate accentuat anxioasa..etc,
ghici ce voce interna moseste????
Salvarea uneori vine de la vreun bunic,ruda, vecin..etc sau profesor .
N-ati observat in istoria personala ca la profesorul care v-a incurajat v-a facut sa va simtit capabil si ca faceti o diferenta ,semnificativ, contati ati invatat din toti rarunchii??
el v-a alinat inima si v-a facut sa va simtiti increzator si important ,
ati simtit ca va iubeste si cu siguranta l-ati iubit si pe el si materia lui care.. are contributia ei in profesia aleasa
Ce vrea de fapt orice parinte ?
sa-i formeze cit mai de timpuriu obiceiuri (rutine) indispensabile,general valabile unui trai bun
si nu unele prin care sa se saboteze singur si
sa se distruga singur indiferent ce geniu si harnicie zac in el (copil)
Cind zic obiceiuri (rutine) ma refer inclusiv la cele de gindire (gindirea automata (gindirea care ne gindeste)- si sper sa fiti alfabetizati cu erorile, distorsiunile gindirii- asta-i concept si-l plantez mai jos
Ei bine trebuie sa fie constient orice parinte ca are puterea asta de zeu :
cu cele mai bune intentii, datorita vocii interne (credinte) personale defectuoase (din ce cauza e alta discutie)
isi pot ruina copii daruiti de la Dumnezeu cu potentialitati speciale..
Vestea buna e ca si reciproca e adevarata....
sint curioasa la finalitate...ce se va dovedi a fi : tintar sau armasar?
(uite si aici despre gindurile automate clic explicate super_plastic :) de I. Bertea
sint tot astea insirate mai jos )
ideea e: de ce sa-i formez eu parinte astea de mai jos (adica sa-l imbolnavesc)
ca sa aiba ce minca in viitor psihologul sau psihoterapeutul ?
copy-paste din nu stiu care curs de psihoterapie :
Recunoaşterea distorsiunilor cognitive
Înainte de a se trece la
descoperirea şi combaterea gândurilor negative, clientul tb să înveţe să
descopere distorsiunile cognitive ce
apar des în modul lui de gândire.
Burns a catalogat peste 10 tipuri de distorsiuni ale stilului
de gândire:
1. stilul de gândire “totul sau nimic” se
referă la tendinţa de apreciere a lucrurilor în culori extreme (dacă un lucru
nu a fost realizat perfect, el va fi considerat ca fiind un eşec).
2. suprageneralizarea: subiectul consideră
că un eveniment negativ singular reprezintă un model care se va repeta la
nesfârşit, el utilizând termeni ca “totdeauna”, “niciodată”.
3. filtrarea mentală cu concentrare asupra
negativului: subiectul alege un
singur eveniment negativ şi se concentrează asupra lui astfel încât întreaga
realitate devine deformată.
4. desconsiderarea pozitivului: subiectul
respinge toate evenimentele pozitive, afirmând că acestea nu contează. Dacă a
realizat un lucru bun, îşi spune: “nu
este suficient de bun”, “dacă l-am
făcut eu înseamnă că era mult prea uşor”.
5. desprinderea unor concluzii pripite:
interpretarea negativă a unor situaţii când nu există suficiente date pentru a
trage concluzia respectivă.(sare direct la concluzie)
6. “citirea gândurilor”: conchide arbitrar că o persoană îi e ostilă, fără a verifica însă
acest lucru (fara dovezi).
7. “ghicirea viitorului”: subiectul
prezice faptul că lucrurile vor lua o întorsătură proastă.
8. amplificarea: subiectul exagerează
importanţa problemelor sau defectelor sale, minimalizând calităţile sau
succesele.
9. judecata afectivă: clientul îşi spune
că stările afective negative reflectă cu adevărat realitatea: “Dacă îmi este frică să zbor, înseamnă că
zborul este periculos”.
10. imperativele categorice: lucrurile
trebuie să corespundă neapărat gândurilor sau expectaţiilor sale: “Nu ar fi trebuit să fac acele greşeli”,
“El ar trebui să mă iubească”.
11. etichetarea: forma extremă a tipului de
gândire “totul sau nimic”. În loc să spună că a făcut o greşeală, subiectul îşi
pune o etichetă: “Sunt un ratat, un prost”.
Etichetarea este o manieră iraţională de a gândi deoarece oamenii nu pot fi
identificaţi în totalitate cu faptele lor. Etichetele negative pot fi aplicate
propriei persoane sau unor terţi.
12. personalizarea şi blamarea:
a. personalizarea se referă la faptul că
subiectul se simte responsabil pentru o situaţie pe care nu o poate controla: o
soţie maltratată îşi spune că dacă ar fi o mai bună gospodină, soţul nu ar mai
bate-o.
b. blamarea se referă la faptul că
subiectul îi învinovăţeşte pe alţii pentru lucrurile negative din viaţa lui:
“Căsnicia mea nu merge pentru că soţul meu este iresponsabil” (s-a făcut şi o
etichetare).
Gândurile
negative se înlătură prin tehnica
dialogului socratic şi sunt înlocuite cu alte gânduri mai raţionale. Ele
pot fi corectate printr-o serie de tehnici, în primul rând prin găsirea şi
conştientizarea distorsiunilor şi acceptarea nuanţelor şi alternativelor, care
trebuiesc evaluate pentru a stabili limitele şi avantajele, argumentele şi
contraargumentele. Următorul pas constă în reevaluarea gândurilor şi
sentimentelor.
O tehnică
eficientă cere subiectului să-şi imagineze ce este mai rău şi
să compare
rezultatul cu realitatea; de obicei, vor apărea diferenţieri semnificative şi,
astfel, i se poate demonstra subiectului că pattern-ul său de abordare anxioasă
a situaţiei este deformat.
Tehnica se poate combina cu învăţarea unor modalităţi de depăşire a situaţiei;
în acest
fel subiectul se va simţi mai securizat şi anxietatea anticipatorie va
scădea.